Primul contact adevărat cu un bărbat l-am avut pe la 22 ani. Pe vremea ”mIRC”-ului, umblam și eu prin ”cluburi” încercând să îmi găsesc identitatea. Torul se rezuma la ”asl/pls” sau la ”activ sau pasiv”. Cam astea erau criteriile de selecție la acea vreme. Bine înțeles că nu am găsit nimic”normal”. (Trebuie să vă mărturisesc că toată viața mea am fost un timid și pentru orice am avut nevoie de timp. Nici astăzi nu aș fi în stare să am erecție de la o gaură într-o budă). Într-o zi am dat de doi bărbați cu cca. 15-20 ani mai în vârstă decât mine. Mi-a plăcut de ei, nu m-au chemat să ”îi sug” ci să petrec cu ei ziua când doresc. Așa am reușit să mă plimb pe strada unei reședințe de județ cu 2 oameni care știau cu adevărat cine sunt. Atunci m-am simțit pentru prima dată cu adevărat liber. Ei așa am ajuns într-o locuință unde eram vreo 5-6 (nu mai țin minte exact) bărbați. Toți ”ca mine”, deși cu vârste diferite. Unul din noii mei amici m-a sărutat, m-a mângâiat penisul, și-a băgat mâna direct în chiloții mei, mi-a scos pula și a început să mă ”frece”. A fost unul din cele mai frumoase momente sexuale din viața mea. A fost atât de intens... Deși erau de față încă 4 oameni, nu m-a deranjat. 2 dintre ei s-au retras în baie... Prima dată în viața mea am simțit că identitatea mea este clară. Nu l-am lăsat să mă termine, deși nu îmi era rușine că mai mulți bărbați îmi privesc pula erectă, simțeam că crapă pământul sub mine să mă vadă în timpul orgasmului ... (și la 22 de ani eram copil
). Apoi, până azi, mi-am negat (renegat) identitatea. Acum, aproape de vârsta de 40 de ani, când știu exact ce îmi doresc și ce pot să ofer, caut același bărbat răbdător, în care să am încredere, cu care să mă simt din nou liber. În schimb pot da mult mai mult decât o gaură într-un WC. Aaaaaaaa, să fie clar, nu vorbesc despre sentimente hetero.